București în detaliu

  Deși București nu are o tradiție așa de veche în știința sculpturii precum au multe alte orașe din vestul Europei, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a încercat să recupereze în forță. Probabil o cauză a iubirii moderate pe care o avem față de statui se leagă și de religia noastră ortodoxă predominantă care nu venerează sfinții ciopliți în piatră, spre deosebire de catolici care și-au decorat în exces bisericile baroce cu astfel de opere de artă. Așa că nu trebuie să ne mire multitudinea de italieni sau nemți care au semnat astfel de monumente bucureștene, mai ales în perioada de început. De aceea articolul de azi e o excepție surprinzătoare, toate cele cinci sculpturi au fost realizate de autori români, chiar dacă unii dintre ei cu origini străine, diversitatea lor venind din epocile foarte diferite din care datează. Să începem, așadar, cronologic.

  Conceptul de parc încă nu exista în București până prin secolul al XIX-lea, orașul abia începuse să se dezvolte sub o formă mai apropiată de ce considerăm astăzi a fi "urban", clădirile trainice își făceau loc printre mlaștini și cocioabe, împingând ușor mahalalele spre perfierie. Populația capitalei creștea, meseriile și interesele bucureștenilor se înmulțeau, așa că a apărut și o nevoie necunoscută, aceea de relaxare. Până atunci, singurele oaze amenajate de verdeață erau curțile private ale boierilor, destinate exclusiv plăcerii elitelor, dar pe model occidental, s-a luat decizia că orice locuitor de rând al Bucureștiului merită să se poată plimba într-un asemenea loc. Așa că a apărut Cișmigiul.

  Marginea cartierului Cotroceni dinspre râul Dâmbovița e înverzită de câteva parcuri de dimensiuni reduse, însă destul de cochete. Unul dintre ele e Parcul Eroilor, de multe ori asimilat în percepția oamenilor cu cele două linii de metrou care se întâlnesc acolo, însă merită să îi fie acordată o atenție mai mare. Amplasare și acces: Parcul are o formă triunghiulară, încadrat perfect de trei șosele - bulevardele Eroilor și Eroilor Sanitari și Splaiul Independeței. Accesul e foarte facil, zona fiind un adevărat nod de transport, în care au stații atât metroul, cât și o mulțime de linii de STB.  Scurt istoric: Deși e relativ central, parcul nu are o istorie prea bogată, cei mai tumultoși ani sunt cei din ultima perioadă, între 2011 și 2020, când a fost distrus de lucrările de lungă durată la magistrala 5 a metroului bucureștean. În acel timp parcul dispăruse complet în spatele gardurilor de șantier, însă a primit o reamenajare spectaculoasă imediat când lucrurile au revenit la ...

  Pentru un oraș care are reputația de capitală fără istorie veche, Bucureștiul deține o mare bogăție arhitecturală, cea mai vastă colecție din întreaga țara. Boierii, artiștii și mulți alți oameni înstăriți au lăsat în urmă un mozaic de stiluri imprimat în case, palate și vile, majoritatea construite în perioada 1840-1940. O parte din ele și-au păstrat poveștile și poate chiar numele proprietarului original, însă și mai multe și-au pierdut firul existenței, cel puțin după cunoștințele publicului larg, și au rămas doar niște coduri oficiale de identificare printre monumentele istorice. 

  În ultimii ani în București au apărut câteva parcuri noi în încercarea de a mai reduce criza spațiului verde, dar și de a ține pasul cu anumite cartiere care s-au extins destul de necontrolat. În partea de est zona Titan este foarte populată și în afară de parcul IOR posibilitățile de odihnă în aer liber erau limitate, așa că un nou astfel de spațiu a fost binevenit. Amplasare și acces: Este un parc periferic, aproape de ieșirea din oraș, iar cea mai importantă stradă la care are deschidere este Str. Brățării. Cu transportul în comun e cam dificil de ajuns, cel mai apropiat metrou, 1 decembrie, e la mai mult de 2 km depărtare, există însă câteva autobuze STB care au stații chiar în fața parcului.  Scurt istoric: Aici sunt foarte puține de spus. Până la începutul lucrărilor, în 2019, pe acest loc se depozita gunoi, dar în vara lui 2020, odată cu inaugurarea sa, lucrurile s-au schimbat în bine și pare că viitorul sună mai bine decât trecutul. Din păcate numele nu pare să fi f...

  Bucureștiul, un oraș fără forme de relief plăcute, fără peisaje spectaculoase sau priveliști largi, are nevoie de cât mai multe parcuri diferite de standardul urban dat de alei betonate și locuri de joacă pline de plastic. E nevoie de spații naturale, în care să abunde vegetația, curate și îngrijite și cât mai puțin cosmetizate. Unul dintre puținele astfel de exemple este Parcul Sticlăriei.

  Într-un cartier cu destulă istorie și clădiri de patrimoniu, printre străzile înguste stă ascuns un mini-parc veșnic verde, și el vechi după standardele bucureștene, dar mai ales nespus de cochet. Dacă nu citești înainte despre asta sau dacă nu te uiți pe hartă, ai toate șansele să îl ratezi, nebănuind ce se ascunde în spatele copacilor de la drum. Amplasare și acces: Deși cu o localizare relativ centrală, la doar câteva străzi distanță de Calea Victoriei, accesul cu transportul în comun nu e foarte evident. Stații de metrou nu există în zonă, cele mai apropiate sunt cele de la Piața Romană, Piața Victoriei sau Gara de Nord, dar toate la mai bine de un kilometru. Sunt însă destule stații de STB pe Mircea Vulcănescu, Știrbei Vodă sau Berzei, depinde de unde vii. Poate tocmai faptul că nu are deschidere la vreun bulevard mare i-a asigurat semi-anonimatul, dar și aerul liniștit. Scurt istoric: Numele de Luigi Cazzavilan l-a primit de la italianul care spre final de secol XIX s-a mut...

  În cartierul Rahova parcurile sunt puține și reduse ca dimensiuni, așa că orice spațiu verde amenajat merită să primească un nume și un statut oficial. Este și cazul parcului Pecineaga, ce greu poate să fie încadrat așa, însă pentru copiii din zonă este cam singura opțiune de a se juca aproape de casă. Amplasare și acces: E situat între Calea Rahovei și Șoseaua Sălaj, într-un cartier exclusiv rezidențial, fără acces la metrou, dar cu două stații de STB în apropiere. Transportul până aici nu este neapărat relevant, deoarece a fost conceput ca un parc destinat localnicilor și nu vizitatorilor mai îndepărtați.  Scurt istoric: Începuturile lui se leagă de apariția blocurilor de locuințe din zonă, prin anii '70 era folosit ca derdeluș în zilele cu zăpadă. Cea mai recentă bornă în evoluția sa este primăvara lui 2021 când parcul a fost renovat, fiind atât de mic a fost nevoie de doar câteva zile pentru aceste lucrări. Din păcate problemele nu l-au ocolit și recent o bună bucată împ...

  Este cel mai cunoscut muzeu din București, aflat în toate topurile de atracții ale capitalei și beneficiind de o promovare solidă. Probabil de aceea o mare parte dintre vizitatori sunt străini, pentru cei care abia au aterizat în România e o șansă perfectă să descopere cum arată zonele rurale, tradiționale și, poate, să îi inspire să călătorească apoi în acele locuri din țară.

  Humulești e un alt parc, precum multe altele din București, ce se încadrează în categoria "parc de cartier" și nicidecum în cea a obiectivelor de vizitat sau a locurilor clasice de promenadă. Însă sudul sectorului 5 este așa de sărac în spații verzi, încât orice mică urmă de vegetație întreținută se remarcă imediat printre blocurile cenușii.

  Poate că azi Bucureștiul nu mai pare un oraș multietnic, însă lucrurile erau diferite în trecut și asta se reflecta inclusiv în religie și biserici. Așa se face că sunt destul de multe astfel de monumente cu specific străin cum ar fi italienesc, franțuzesc, englezesc, german și multe altele. În articolul de azi am inclus doar două astfel de lăcașuri de cult, însă ele sunt cu mult mai numeroase și vor fi prezentate fotografic cu altă ocazie. 11. Biserica Popa Chițu În sectorul 2, zona străzii Maria Rosetti ascunde numeroase comori urbane, cartiere de case vechi și parcuri mici și cochete. Tot acolo se găsește și biserica Popa Chițu, o clădire cu o poziționare inedită, înconjurată din toate părțile de o stradă. Construcția a fost finalizată în 1813, pe locul unei foste biserici prăbușite cu câțiva ani înainte, cu suportul major al preotului Chițu, de unde și numele de azi. A suferit mai multe transformări și renovări de-a lungul timpului, unele dintre ele în urma cutremurelor. În 1...

  În mod normal acest spațiu verde nu ar trebui să facă parte din categoria parcurilor bucureștene, neavând nimic remarcabil sau specific. A fost totuși inclus în listă datorită dimensiunii decente pe care o are și mai ales pentru că deține un nume - foarte impersonal, e adevărat.  Amplasare și acces: Adresa parcului se găsește în nume, pe bulevardul Drumul Taberei nr.38, foarte aproape de principalul parc al cartierului. Accesul este foarte facil, în imediata apropiere există o stație pentru autobuze STB și gura de metrou Tudor Vladimirescu, o informație însă ușor inutilă ținând cont că e de fapt un loc destinat doar locuitorilor din zonă. Scurt istoric: Drumul Taberei e un cartier relativ nou, abia după anii '60 a început cosntrucția blocurilor de locuințe, așadar e natural ca acest spațiu de relaxare să nu aibă o istorie prea bogată. Cel mai recent eveniment a fost renovarea finalizată în toamna lui 2020 în urma căreia parcul s-a extins puțin. Partea neplăcută a renovării e...

  Seria articolelor despre monumentele istorice din București continuă cu încă 5 construcții foarte variate ca stil și utilitate, unele celebre și chiar emblematice pentru capitală, altele ascunse pe străduțe laterale, însă toate demne de un statut protejat. Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti" Primul liceu românesc de muzică a fost înființat în 1949 pe Strada Principatele Unite, într-o zonă centrală a orașului. Clădirea ce îl găzduiește este însă mai veche, de la finalul secolului al XIX-lea, construită de moșierul Haralambie Profirescu. Apropierea de Dealul Patriarhiei îi trădează legăturile istorice pe care le-a avut cu Biserica, mai exact în anii 1800 acolo se afla o grădină a Livezii Mitropoliei de care moșierul a dispus și pe locul căreia a ridicat clădirea. Din fericire astăzi are încă o întrebuințare de mare interes, așa că cel puțin teoretic e ferită de distrugeri și degradare și poate încânta în continuare prin culoarea ei pastelată, deosebită de cromatica bucur...