Monumente din București: selecție de statui (IV)

 

Deși București nu are o tradiție așa de veche în știința sculpturii precum au multe alte orașe din vestul Europei, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a încercat să recupereze în forță. Probabil o cauză a iubirii moderate pe care o avem față de statui se leagă și de religia noastră ortodoxă predominantă care nu venerează sfinții ciopliți în piatră, spre deosebire de catolici care și-au decorat în exces bisericile baroce cu astfel de opere de artă. Așa că nu trebuie să ne mire multitudinea de italieni sau nemți care au semnat astfel de monumente bucureștene, mai ales în perioada de început. De aceea articolul de azi e o excepție surprinzătoare, toate cele cinci sculpturi au fost realizate de autori români, chiar dacă unii dintre ei cu origini străine, diversitatea lor venind din epocile foarte diferite din care datează. Să începem, așadar, cronologic.

16. Monumentul și fântâna Luigi Cazzavillan

Cel mai vechi din lista de azi este monumentul dedicat lui Cazzavillan, amplasat în parcul cu același nume din centrul capitalei. Luigi Cazzavillan a fost un italian venit la București în 1877 în poziția de report de război, dar care a rămas în România până la moartea sa din 1903. A practicat jurnalismul și a înființat ziarul Universul. Drept recunoaștere pentru meritele sale și pentru contribuția în cadrul comunității de italieni, s-a comandat un bust de bronz realizat de Filip Marin în anul 1905. Sculptura a fost îmbogățită cu o fântână, doi îngeri și doi amorași. Următoarele inscripții sunt în continuare vizibile, ca urmare a restaurării ample din 2005:

Deviza jurnalistului: 

LABOR

Câteva considerații ale contemporanilor:

Patriot activ și binefăcător

Pentru slăvirea faptelor bune

Și o poezie  destul de lungă a unui anonim de la 1900.

17. Statuia lui Vasile Lascăr

La limita cartierului armenesc se află o statuie de bronz foarte elegantă ce îl întrupează pe Vaile Lascăr, ministru liberal la cumpăna dintre secole. Monumentul, realizat de Gheorghe Horvath, a fost dezvelit în 1908, foarte aproape de casa unde a locuit omul politic. Postura relaxată în care este surprins este inspirată din discursurile sale din parlament, iar la baza sculpturii o femeie inscripționează cu penița una din frazele rostite de Lascăr:

Vroesc să fac din administrație o a doua magistratură.

Judecând după citatul de mai sus, trecătorul poate să fie indus în eroare și să creadă că personajul de bronz este un fost primar al capitalei, fapt neadevărat. Vasile Lascăr a contribuit în schimb, pe când era ministru la finalul veacului al XIX-lea, la elaborarea unor legi fundamentale inspirate din Europa occidentală. Nicolae Iorga a scris despre el laudativ în cartea intitulată Oameni care au fost, povestind cum cum a murit decepționat de propriul partid în plină răscoală a țăranilor din 1907. Un detaliu interesant legat de statuie vine din al doilea război mondial când a fost ușor lovită de o bombă, însă de atunci a fost restaurată.

18. Bustul lui Nicolae Leonard

Mergem acum în epoca interbelică, mai precis în 1930 când la Șosea, așa cum era cunoscut atunci bulevardul Kiseleff, s-a dezvelit bustul lui Nicolae Leonard. Acesta a fost un tenor român cu mari calități vocale, care s-a bucurat de succes în lumea operei, dar care a suferit un sfârșit prematur. Ca urmare a popularității sale, o revistă contemporană susținută de Maria Filotti și Constantin Tănase a ajutat la organizarea unei colecte publice. Din banii strânși, sculptorul român Oscar Han a realizat statuia turnată în bronz, așezată pe un soclu de piatră de Câmpulung.

Inscripția de pe soclu:

 N. Leonard

1886 - 1928

19. Statuia lui I. L. Caragiale 

Totuși nu se putea să nu avem măcar un personaj celebru în colecția de sculpturi, de data asta în persoana lui Ion Luca Caragiale. Statuia aflată acum la intersecția dintre străzile Maria Rosetti, C.A.Rosetti și I.L.Caragiale a avut o istorie destul de agitată. A fost realizată în 1957 de Constantin Baraschi și controversele s-au legat de ea încă de la începuturi. Unele povești spun că de fapt sculptorul a participat în acea decadă dificilă a României la un concurs de statui care îl întrupau pe ... Lenin, și pentru că opera sa nu a fost câștigătoare, i-a tăiat capul și l-a turnat în loc pe nenea Iancu. Alte persoane contemporane dezmint însă această teorie și susțin că statuia a avut întotdeauna o singură menire. Oricum ar fi, cert e că monumentul a stat ascuns multă vreme, fără să fie expus și abia după 1990 primăria l-a scos la lumină și l-a instalat foarte aproape de casa unde a locuit Caragiale la un moment dat. Pentru că trebuie spus, scriitorul avea obiceiul de a se muta exagerat de des, chiar și pentru epoca aceea în care era la modă să faci asta, dar se pare că mereu plictisit sau deranjat de locuința curentă, căuta o nouă proprietate de închiriat. În 2002 statuia a intrat într-un nou capitol, mutată semi-ilegal în fața teatrului național unde a stat doar 4 ani și apoi s-a întors acasă, unde a rămas până în prezent. 

20. Memorialul Renașterii

Ajungem și la una dintre cele mai recente sculpturi incluse în lista monumentelor istorice, Memorialul Renașterii, ridicat în onoarea revoluționarilor morți la 1989. Ministerul culturii a organizat în 2004 un concurs în urma căruia Alexandru Ghilduș a ieșit câștigător și folosind milioanele alocate de guvern a realizat opera ce a fost inaugurată în vara lui 2005, în Piața Revoluției. Locul ales nu este întâmplător, pentru că acolo, în fața Comitetului Central al PCR, au izbucnit revoltele din decembrie. Simbolistica sculpturii este interesantă, fiind gândită ca un ansamblu de patru elemente: Piața Reculegerii  (micul parc înconjurător), Zidul Amintirii (pe care au fost înscrise numele tuturor celor 1058 de persoane care și-au pierdut viața), Calea Biruinței (o alee pavată cu bușteni de stejar care semnifică drumul spre democrație) și Piramida Izbânzii (sculptura propriu-zisă care are în vârf o coroana ce simbolizează jertfa victimelor). 

În ciuda explicațiilor artistice, memorialul nu are o reputație impecabilă, din cel puțin două motive. Unul ar fi forma neobișnuită care a atras comentarii răutăcioase și porecle precum Cartoful pe băț, iar al doilea motiv este că seamănă nefericit de mult cu o scluptură din Brazilia care se înmânează ca trofeu pentru cel mai bun brutar.

Martie 2025