București în detaliu

  Conceptul de parc încă nu exista în București până prin secolul al XIX-lea, orașul abia începuse să se dezvolte sub o formă mai apropiată de ce considerăm astăzi a fi "urban", clădirile trainice își făceau loc printre mlaștini și cocioabe, împingând ușor mahalalele spre perfierie. Populația capitalei creștea, meseriile și interesele bucureștenilor se înmulțeau, așa că a apărut și o nevoie necunoscută, aceea de relaxare. Până atunci, singurele oaze amenajate de verdeață erau curțile private ale boierilor, destinate exclusiv plăcerii elitelor, dar pe model occidental, s-a luat decizia că orice locuitor de rând al Bucureștiului merită să se poată plimba într-un asemenea loc. Așa că a apărut Cișmigiul.

  Marginea cartierului Cotroceni dinspre râul Dâmbovița e înverzită de câteva parcuri de dimensiuni reduse, însă destul de cochete. Unul dintre ele e Parcul Eroilor, de multe ori asimilat în percepția oamenilor cu cele două linii de metrou care se întâlnesc acolo, însă merită să îi fie acordată o atenție mai mare. Amplasare și acces: Parcul are o formă triunghiulară, încadrat perfect de trei șosele - bulevardele Eroilor și Eroilor Sanitari și Splaiul Independeței. Accesul e foarte facil, zona fiind un adevărat nod de transport, în care au stații atât metroul, cât și o mulțime de linii de STB.  Scurt istoric: Deși e relativ central, parcul nu are o istorie prea bogată, cei mai tumultoși ani sunt cei din ultima perioadă, între 2011 și 2020, când a fost distrus de lucrările de lungă durată la magistrala 5 a metroului bucureștean. În acel timp parcul dispăruse complet în spatele gardurilor de șantier, însă a primit o reamenajare spectaculoasă imediat când lucrurile au revenit la ...

  Pentru un oraș care are reputația de capitală fără istorie veche, Bucureștiul deține o mare bogăție arhitecturală, cea mai vastă colecție din întreaga țara. Boierii, artiștii și mulți alți oameni înstăriți au lăsat în urmă un mozaic de stiluri imprimat în case, palate și vile, majoritatea construite în perioada 1840-1940. O parte din ele și-au păstrat poveștile și poate chiar numele proprietarului original, însă și mai multe și-au pierdut firul existenței, cel puțin după cunoștințele publicului larg, și au rămas doar niște coduri oficiale de identificare printre monumentele istorice. 

  În ultimii ani în București au apărut câteva parcuri noi în încercarea de a mai reduce criza spațiului verde, dar și de a ține pasul cu anumite cartiere care s-au extins destul de necontrolat. În partea de est zona Titan este foarte populată și în afară de parcul IOR posibilitățile de odihnă în aer liber erau limitate, așa că un nou astfel de spațiu a fost binevenit. Amplasare și acces: Este un parc periferic, aproape de ieșirea din oraș, iar cea mai importantă stradă la care are deschidere este Str. Brățării. Cu transportul în comun e cam dificil de ajuns, cel mai apropiat metrou, 1 decembrie, e la mai mult de 2 km depărtare, există însă câteva autobuze STB care au stații chiar în fața parcului.  Scurt istoric: Aici sunt foarte puține de spus. Până la începutul lucrărilor, în 2019, pe acest loc se depozita gunoi, dar în vara lui 2020, odată cu inaugurarea sa, lucrurile s-au schimbat în bine și pare că viitorul sună mai bine decât trecutul. Din păcate numele nu pare să fi f...

  Bucureștiul, un oraș fără forme de relief plăcute, fără peisaje spectaculoase sau priveliști largi, are nevoie de cât mai multe parcuri diferite de standardul urban dat de alei betonate și locuri de joacă pline de plastic. E nevoie de spații naturale, în care să abunde vegetația, curate și îngrijite și cât mai puțin cosmetizate. Unul dintre puținele astfel de exemple este Parcul Sticlăriei.

  Într-un cartier cu destulă istorie și clădiri de patrimoniu, printre străzile înguste stă ascuns un mini-parc veșnic verde, și el vechi după standardele bucureștene, dar mai ales nespus de cochet. Dacă nu citești înainte despre asta sau dacă nu te uiți pe hartă, ai toate șansele să îl ratezi, nebănuind ce se ascunde în spatele copacilor de la drum. Amplasare și acces: Deși cu o localizare relativ centrală, la doar câteva străzi distanță de Calea Victoriei, accesul cu transportul în comun nu e foarte evident. Stații de metrou nu există în zonă, cele mai apropiate sunt cele de la Piața Romană, Piața Victoriei sau Gara de Nord, dar toate la mai bine de un kilometru. Sunt însă destule stații de STB pe Mircea Vulcănescu, Știrbei Vodă sau Berzei, depinde de unde vii. Poate tocmai faptul că nu are deschidere la vreun bulevard mare i-a asigurat semi-anonimatul, dar și aerul liniștit. Scurt istoric: Numele de Luigi Cazzavilan l-a primit de la italianul care spre final de secol XIX s-a mut...