București în detaliu

  În mod normal acest spațiu verde nu ar trebui să facă parte din categoria parcurilor bucureștene, neavând nimic remarcabil sau specific. A fost totuși inclus în listă datorită dimensiunii decente pe care o are și mai ales pentru că deține un nume - foarte impersonal, e adevărat.  Amplasare și acces: Adresa parcului se găsește în nume, pe bulevardul Drumul Taberei nr.38, foarte aproape de principalul parc al cartierului. Accesul este foarte facil, în imediata apropiere există o stație pentru autobuze STB și gura de metrou Tudor Vladimirescu, o informație însă ușor inutilă ținând cont că e de fapt un loc destinat doar locuitorilor din zonă. Scurt istoric: Drumul Taberei e un cartier relativ nou, abia după anii '60 a început cosntrucția blocurilor de locuințe, așadar e natural ca acest spațiu de relaxare să nu aibă o istorie prea bogată. Cel mai recent eveniment a fost renovarea finalizată în toamna lui 2020 în urma căreia parcul s-a extins puțin. Partea neplăcută a renovării e...

  Seria articolelor despre monumentele istorice din București continuă cu încă 5 construcții foarte variate ca stil și utilitate, unele celebre și chiar emblematice pentru capitală, altele ascunse pe străduțe laterale, însă toate demne de un statut protejat. Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti" Primul liceu românesc de muzică a fost înființat în 1949 pe Strada Principatele Unite, într-o zonă centrală a orașului. Clădirea ce îl găzduiește este însă mai veche, de la finalul secolului al XIX-lea, construită de moșierul Haralambie Profirescu. Apropierea de Dealul Patriarhiei îi trădează legăturile istorice pe care le-a avut cu Biserica, mai exact în anii 1800 acolo se afla o grădină a Livezii Mitropoliei de care moșierul a dispus și pe locul căreia a ridicat clădirea. Din fericire astăzi are încă o întrebuințare de mare interes, așa că cel puțin teoretic e ferită de distrugeri și degradare și poate încânta în continuare prin culoarea ei pastelată, deosebită de cromatica bucur...

  Cartierul Giulești este la granița a două sectoare așa că părți din el au fost și sunt disputate și acum, iar prelungirea lui, Giulești-Sârbi, se întinde în periferia Bucureștiului, până la buza Ilfovului. Parcul Marin Preda nu prezintă însă controverse de acest fel pentru că se află într-o locație centrală, la mică distanță de blocurile din Crângași. Amplasare și acces: Parcul este amenajat în colțul format din Bulevardul Constructorilor și Calea Giulești, iar accesul acolo se face cel mai ușor cu transportul STB care are mai multe stații de tramvai și de autobuz în vecinătate. Cea mai apropiată gură de metrou este cea de la Crângași, la puțin peste 1 km de mers de jos. Scurt istoric: Istoria parcului nu pare să aibă detalii speciale, poate doar dacă acestea sunt ascunse, de altfel cartierul Giulești a fost inclus în București abia după 1950, așa că povești prea vechi nu pot exista. O bornă recentă în cronologia sa ar fi anul 2017 când a fost reamenajat sub forma actuală și a pr...

  Deși are deschidere la două zone importante ale Bucureștiului, râul Dâmbovița și Lacul Morii, cartierul Crângași suferă de lipsa umbrei în zilele caniculare de vară, aglomerația amplificând și mai mult această impresie. În ciuda faptului că promenada lungă amenajată pe malul lacului e foarte aproape, principalul parc cu greu face față nevoii oamenilor de aer liber și asta pentru că e singurul care oferă răcoare sub copacii săi înalți. Amplasare și acces: Parcul este încadrat de Șoseaua Virtuții și Calea Crângași, iar accesul este foarte facil cu mijloace de transport în comun. Chiar lângă el se găsește o stație intermodală (metrou și tramvaiul 41), dar și alte câteva autobuze care opresc pe latura dinspre Bulevardul Constructorilor. Scurt istoric: Cartierul Crângași a căpătat formă urbană relativ recent, abia după anii 1960 s-au construit aici primele blocuri. Însă aspectul de acum este și mai recent, din anii '80, cand după o serie de inundații foarte grave pricinuite de râul Dâ...

  În articolul de astăzi dedicat monumentelor bucureștene își fac loc cinci dintre cele mai vechi și mai cunoscute statui. Pe lângă istoria bogată, la celebritatea lor contribuie mult amplasarea la bulevarde centrale și foarte aglomerate. Sunt ușor observabile din goana vieții cotidiene, însă pentru mulți trecători poveștile lor rămân necunoscute. 11. Lupa Capitolina   ("Lupoaica Romei") Una dintre statuile cu cele mai numeroase replici expuse nu doar în diverse orașe ale României, dar și în alte țări de pe mai multe continente, este Lupa Capitolina, lupoaica maternă a latinității. Desigur, originalul se găsește într-un muzeu din Roma, însă italienii au avut ideea în 1906 să ne facă și nouă cadou o copie cu ocazia Expoziției Generale Române. Bucureștenii, în vremea aceea mari admiratori ai originii romane strămoșești, au plimbat apoi statuia prin diverse locuri: din Parcul Carol în vecinătatea bisericii Sfântul Gheorghe, apoi pe Dealul Patriarhiei, în Dorobanți și în Piața Ro...

Sunt locuri în București care nu mai au nevoie de nicio prezentare, sunt atât de cunoscute încât impresia este că toată lumea știe deja totul, că orice ramură de copac a ajuns în fotografia cuiva și nicio rățușcă nu a scăpat nehrănită. Parcul Herăstrău este unul dintre ele, iubit și criticat în egală măsură, discutat și în continuă schimbare, întotdeauna viu. Așadar pare inutil un articol dedicat lui, e imposibil să îl cuprindă în toată complexitatea sau măcar să îi arate adevărata față, dar și să îl ignorăm și să îl excludem din lista parcurilor bucureștene ar fi cel puțin la fel de greșit. Amplasare și acces: Exponent al spațiilor verzi înșirate în nordul capitalei, pe cursul râului Colentina, Herăstrăul e vecin cu multe repere ale capitalei cum ar fi Arcul de Triumf, Piața Presei Libere sau Fântâna Miorița. Accesul în parc se poate face din toate aceste locuri, plus multe altele, însă singura stație de metrou se află în Piața Charles de Gaulle, la intrarea dinspre Bulevardul Aviator...

  În centrul vechi majoritatea clădirilor sunt monumente și ca urmare ar trebui să fie protejate și îngrijite. Știm cu toții că realitatea este alta, mai trist este că în afară de siluetele firave ale multor case frumoase, călătorul este nevoit să se confrunte și cu alte inconveniente, cu mult mai neplăcute. Ai putea crede că aici este raiul fotografilor și al iubitorilor de arhitectură, însă adevărul este că e locul din București unde e cel mai dificil să te plimbi și să admiri ce este în jurul tău (și bijuterii istorice sunt surprinzător de multe). Vinovații sunt oamenii străzii care te asaltează sau doar te urmăresc insistent cu privirea și angajații diverselor stabilimente care întocmai ca prima categorie te abordează cu insistență, invitându-te să le treci pragul. Într-o asemenea atmosferă curiozitatea trecătorului este complet descurajată, iar toate fațadele sculptate, porțile cu ornamente și ferestrele de lemn se banalizează până la punctul în care ajungi să nu le mai vezi d...