Monumente din București: clădiri celebre
În centrul vechi majoritatea clădirilor sunt monumente și ca urmare ar trebui să fie protejate și îngrijite. Știm cu toții că realitatea este alta, mai trist este că în afară de siluetele firave ale multor case frumoase, călătorul este nevoit să se confrunte și cu alte inconveniente, cu mult mai neplăcute. Ai putea crede că aici este raiul fotografilor și al iubitorilor de arhitectură, însă adevărul este că e locul din București unde e cel mai dificil să te plimbi și să admiri ce este în jurul tău (și bijuterii istorice sunt surprinzător de multe). Vinovații sunt oamenii străzii care te asaltează sau doar te urmăresc insistent cu privirea și angajații diverselor stabilimente care întocmai ca prima categorie te abordează cu insistență, invitându-te să le treci pragul. Într-o asemenea atmosferă curiozitatea trecătorului este complet descurajată, iar toate fațadele sculptate, porțile cu ornamente și ferestrele de lemn se banalizează până la punctul în care ajungi să nu le mai vezi deloc.
Palatul Bursei
În vecinătatea Băncii Naționale Române, pe strada Doamnei, s-au desfășurat recent câteva proiecte importante de renovare a unor clădiri celebre. Deși aflat în aceeași zonă, Palatul Bursei nu a fost restaurat, chiar dacă anii i-au pătat și lui pereții. Își păstrează însă aerul impunător, de clădire masivă și monumentală, întocmai cum a fost gândită de arhitectul Ștefan Burcuș la începutul secolului XX. Privită pe colț, la răscruce de drumuri, atrage atenția prin bogăția ornamentelor, în stil francez neoclasic, cu sculpturi și coloane, pentru necunoscători într-o estetică încărcată și complicată. În prezent este deținută de Camera de Comerț și Industrie, de altfel destinația sa originală, iar în vremea comunistă a găzduit Biblioteca Națională a României.
Pasajul Macca-Villacrosse
Calea Victoriei și zona Lipscaniului au fost legate inspirat printr-un pasaj elegant, finalizat în 1891. Este un loc inedit care a supraviețuit până în zilele noastre și care după intrarea monumentală se bifurcă în pasajul Macca și în pasajul Villacrosse, ambele la fel de frumoase. Acoperișul din sticlă galbenă, vitraliile și sculpturile interioare și-au păstrat strălucirea, dar din păcate, e aproape imposibil să le admiri pe îndelete. Și asta pentru că odată intrat în acest pasaj ai impresia că ai nimerit din greșeală într-un restaurant sau poate în curtea privată a cuiva. Aleile înguste sunt ticsite de terase care își întind fotoliile până în mijlocul pasajului, iar angajații îți fac experiența și mai apăsătoare abordându-te din toate părțile, de parcă nu ar mai fi văzut niciodată un om care vrea doar să se plimbe într-un loc frumos. Păcat, înțeleg desigur că e nevoie ca o astfel de construcție să producă bani, dar poate că niște magazine exclusiviste (sau nu) ar fi fost o idee mai fercită pentru acest pasaj minunat.
Palatul CEC
Una dintre emblemele orașului, candidat permanent la titlul de cea mai frumoasă clădire, Palatul CEC își păstrează aceeași ținută mândră ca acum 121 de ani, când a fost inaugurat. Și asta pentru că e printre puținele construcții bucureștene care nu au fost afectate de cutremure, bombardamente sau orice alt fel de distrugeri. Arhitectul Paul Gotterau l-a proiectat într-un stil eclectic, specific finalului de secol XIX francez, iar povestea spune că ceasul de sus a fost ideea lui Carol I care era deranjat de lipsa de punctualitate a românilor. Începând cu 1999 interiorul nu mai e vizitabil, dar pentru pasionați se organizează la ocazii speciale tururi ghidate.
Hanul cu Tei
Hanurile sunt printre puținele construcții nereligioase din București care au o vechime ceva mai respectabilă. Centrul istoric încă se mândrește cu Hanul cu Tei, deși e drept că e mai mic și un pic mai nou (ridicat în 1833) decât Hanul lui Manuc. Se pare că de-a lungul secolelor a avut în general norocul să fie îngrijit și renovat și așa a reușit să își păstreze forma originală. Prăvăliilor cu aspect de bazar din secolul XIX le-au luat locul magazinele de artă și câteva restaurante, așa că locul este încă foarte animat și în prezent. Hanul mai are o funcție interesantă - face legătura dintre străzile Lipscani și Blănari - el la rându-i fiind încadrat ca Strada Hanul cu Tei.
Gara Obor
Ne îndepărtăm de centru pentru a vedea una dintre gările-monument ale Bucureștiului, încă funcțională, Gara de Est sau Gara Obor. Clădirea a fost ridicată în stil neoromânesc în anul 1903, într-o zonă care în acea vreme prezenta mult interes (Piața Obor). În prezent are un aer ușor provincial, de loc semi-abandonat, dat fiind că mai sunt puține destinații către care pleacă trenurile de la aceste peroane. Deși într-o stare de conservare relativ bună, monumentul a fost maltratat cu niște ferestre de termopan care au înlocuit lemnul inițial.
Ianuarie 2022
Comentarii
Trimiteți un comentariu