Monumente din București: vilele de pe Str. Lister

februarie 28, 2021

Când doctorul M. părăsea cu pași grăbiți curtea facultății, studenții săi nici nu apucaseră încă să își strângă cărțile și hârtiile înșirate pe băncile amfiteatrului. Își așeză pălăria neagră pe cap și din mers își verifică încă o dată ceasul de buzunar. Soarele anemic se ascundea printre nori, iar vântul mătura frunzele căzute pe trotuar și umfla afișul de pe pereții Facultății de Medicină pe care se vedea scris "Bun venit studenților din promoția 1938". Doctorul M. bombăni ceva în barbă și își trase mai bine haina pe el. Se pomeni rememorându-i pe tinerii întâlniți în săptămâna aceea. Rămăsese surprins de numărul mare de fete, despre care citise că din 1930 crescuse cu mai mult de 50 la sută. Un sondaj publicat cu 3-4 ani în urmă relata explicația studentelor care susțineau că au plecat de acasă ca să scape de sub controlul strict al părinților și să cunoască libertatea. "Vi s-a urât cu binele. Haide atunci de vă murdăriți mânuțele albe în mațele de la morgă. Auzi la ele. Halal motivație!".

Ajuns în capul stăzii își permise să se oprească pentru câteva secunde și să admire cu un zâmbet pe sub mustață noua biserică ce se înălța tot mai mult. "Biserica noastră Elefterie e gata acuș și o să fie cea mai mare și mai frumoasă din tot Bucureștiul!". Speriat de indulgența pe care și-o permisese, o luă din loc și mări pasul un pic mai mult decât îi ședea bine unui domn. Cursa lui fu întreruptă de doi puști care se izbiră violent de coatele lui.

- Iertare, nenea! Ne grăbim să prindem locuri la cinema! îi strigară puștii din fuga lor nebună spre Cinema Cotroceni.

"Neobrăzații ăștia mici!", comentă doctorul M. și se aplecă să își ridice pălăria de pe piatra cubică. După câțiva metri îl vede pe domnul inginer D. pe partea cealaltă a drumului, însoțit de un filfizon necunoscut. Însă înainte de a-i putea răspunde la salut, vechiul tramvai 14 trece printre ei într-o gălăgie ce doctorului i se pare iritantă.

- Bonjour, vecine! Gata cursurile azi? Eu tocmai am lăsat-o pe nevastă-mea la croitor, își face un deux pieces, cică așa se poartă acum la Paris!

- Salutare, domnule inginer. Ele știu, eu cu moda...

- Ia spune, vii cu noi sâmbătă în Grădina Botanică să ne cinstim la o bere rece și bună?

- Oi veni, vecine...

În timp ce doctorul se îndepărta grăbit de cei doi, îi auzi cum șușoteau: "Degeaba îl întreb, că știu că nu vine niciodată..." și încă o dată murmură printre dinți: "Auzi la el, afurisitul, cum mă vorbește". Aproape ajuns acasă, ochii i se opresc pe un slăbănog caraghios care stătea în poziții nefirești în timp ce fotografia viața din cartier. A auzit vorbindu-se de el, e fotograful neamț Wilhem Pragher care după cum se vede nu are nimic bun de făcut cu viața lui.

- Nu vă supărați, știți dacă vinde cineva vreo proprietate pe străzile astea? îl întreabă pe neașteptate neamțul.

- Nimeni! Și nici nu cred că se va întâmpla prea curând! îi aruncă scurt doctorul M.

"Vai, circarul ăsta mai lipsea din cartierul meu". Ajuns în fața gardului mic de piatră, își scoase din buzunar ceasul auriu pentru ultima dată. "Uff, fără cinci..", răsuflă el ușurat. Avea timp suficient să se posteze în fața radioului pentru emisiunea Teatrului Național Radiofonic, Ora Veselă.

*********

Lăsând la o parte ficțiunea inspirată din fapte istorice și din relatări ale vremii, cartierul Cotroceni se mândrește cu multe case de început de secol XX, încadrate ca monumente istorice. De această dată vedeta este strada doctor Lister, cu ale sale vile elegante și încărcate de amintiri întinse pe mai multe generații.