București în detaliu

  Conceptul de parc încă nu exista în București până prin secolul al XIX-lea, orașul abia începuse să se dezvolte sub o formă mai apropiată de ce considerăm astăzi a fi "urban", clădirile trainice își făceau loc printre mlaștini și cocioabe, împingând ușor mahalalele spre perfierie. Populația capitalei creștea, meseriile și interesele bucureștenilor se înmulțeau, așa că a apărut și o nevoie necunoscută, aceea de relaxare. Până atunci, singurele oaze amenajate de verdeață erau curțile private ale boierilor, destinate exclusiv plăcerii elitelor, dar pe model occidental, s-a luat decizia că orice locuitor de rând al Bucureștiului merită să se poată plimba într-un asemenea loc. Așa că a apărut Cișmigiul.

  Marginea cartierului Cotroceni dinspre râul Dâmbovița e înverzită de câteva parcuri de dimensiuni reduse, însă destul de cochete. Unul dintre ele e Parcul Eroilor, de multe ori asimilat în percepția oamenilor cu cele două linii de metrou care se întâlnesc acolo, însă merită să îi fie acordată o atenție mai mare. Amplasare și acces: Parcul are o formă triunghiulară, încadrat perfect de trei șosele - bulevardele Eroilor și Eroilor Sanitari și Splaiul Independeței. Accesul e foarte facil, zona fiind un adevărat nod de transport, în care au stații atât metroul, cât și o mulțime de linii de STB.  Scurt istoric: Deși e relativ central, parcul nu are o istorie prea bogată, cei mai tumultoși ani sunt cei din ultima perioadă, între 2011 și 2020, când a fost distrus de lucrările de lungă durată la magistrala 5 a metroului bucureștean. În acel timp parcul dispăruse complet în spatele gardurilor de șantier, însă a primit o reamenajare spectaculoasă imediat când lucrurile au revenit la ...

  Pentru un oraș care are reputația de capitală fără istorie veche, Bucureștiul deține o mare bogăție arhitecturală, cea mai vastă colecție din întreaga țara. Boierii, artiștii și mulți alți oameni înstăriți au lăsat în urmă un mozaic de stiluri imprimat în case, palate și vile, majoritatea construite în perioada 1840-1940. O parte din ele și-au păstrat poveștile și poate chiar numele proprietarului original, însă și mai multe și-au pierdut firul existenței, cel puțin după cunoștințele publicului larg, și au rămas doar niște coduri oficiale de identificare printre monumentele istorice.