Monumente din București: selecție de statui și fântâni (II)

 

Vânătoarea sculpturilor din București continuă cu încă patru statui amplasate în zone circulate, ușor accesibile, plus o fântână găzduită în curtea unei biserici. Toate sunt încadrate ca monumente istorice și spun povești vechi pe care astfel Bucureștiul nu le poate uita.

6. Monumentul Panait Donici

Panait Donici a avut funcții de conducere în armată, ca mare organizator al Batalionului de geniu, iar ca om politic a îndeplinit rolul de ministru în două rânduri. Grație realizărilor sale i-a fost ridicată statuie pe Dealul Cotroceni, aproape de gardul Facultății de Politehnică. Opera a fost realizată de sculptorul român Oscar Späthe, reprezintă un bust din bronz așezat pe un soclu de piatră, iar inaugurarea a avut loc în 1914. 

Inscripția sa:

                                     MAIOR 

                             PANAIT DONICI 

                                  1825 - 1905 

            MINISTRU AL LUCRĂRILOR PUBLICE 

                                  1859 - 1868 

COMANDANTUL PRIMULUI BATALION DE GENIU 

                                   1859 - 1862

7. Fântâna de piatră din curtea Bisericii Amzei

În curtea Bisericii Amzei, greu observabilă de către trecătorul de dincolo de gard, se află o fântână veche de piatră, construită într-un stil neo-clasic. Puțin cunoscută de publicul larg, acum secată și ușor înclinată, își spune și astăzi propria poveste oricărui curios care îi citește inscripția:

ACEASTĂ FÔNTÂNĂ MONUMENTALĂ S'A ARDICAT DE CRESTINUL ROMAN

IOAN C. PETRESCU, LA ANUL MÎNTUIREI 1875, SPRE POMEIREA ÎN VECI

A PĂRINȚILOR SĚÍ CONSTANTIN ȘI ELENA, RĚPOSAȚÍ ÎN DREAPTA CREDINȚĂ, 

TATĂL LA 30 NOEMBRIE 1851, ȘI ÎMORMÎNTAT LA  SF. MONAST: CERNICA, EAR

MUMA LA 25 AUGUST 1861, ȘI ÎMORMÎNTATĂ LA BISERICA SF. NICOLAE DIN TÎRGOVIȘTE

                                   RUGAȚI-VĚ PENTRU SUFLETELE LOR!

8. Monumentul eroilor căzuți în primul război mondial

Monumentele închinate eroilor de război sunt printre cele mai populare genuri de sculpturi bucureștene, istoria împreună cu martirii săi au fost întotdeauna un motiv pentru celebrări și glorificare. Din această categorie face parte și monumentul dedicat eroilor din fosta comună Militari care și-au pierdut viața în primul război mondial. Acvila din bronz, vizibilă din Bulevardul Uverturii, a fost inaugurată la 1 decembrie 1936, exact în aceeași zi în care s-a dezvelit și actualul Arc de Triumf din București.

Inscripția sa:

                   EROILOR 

     DIN COMUNA MILITARI   

                    CĂZUȚI

ÎN RĂZBOIUL DE REÎNTREGIRE

               A NEAMULUI

                  1916-1919

9. Statuia lui Ion I. C. Brătianu

În fața fostelor Așezăminte Brătianu, privind spre bulevardul Dacia, găsim astăzi statuia lui Ion I.C.Brătianu, unul dintre cei mai mari oameni politici români ai secolului trecut. La scurt timp după moartea soțului, văduva Eliza Brătianu decide să îi dedice un monument și îl angajează pe sculptorul croat Ivan Meštrović. În anul 1938 are loc inaugurarea, dar după mai puțin de un deceniu comuniștii o îndepărtează și o exilează la Mogoșoaia și apoi la Golești. În anii '90 nepoata lui Brătianu are inițiativa de a reînnoda destinul statuii și o aduce în locul său inițial. Sculptura are un aer rece dat de granitul închis la culoare și de soclul din beton armat placat cu marmură neagră, chiar dacă personajul are o postură neobișnuită, relaxată, cu o carte în mână, inspirată se pare din modul în care Brătianu își primea oaspeții acasă. 

 

Placa informativă montată la câțiva metri în fața monumentului:

                ION I.C. BRĂTIANU

                        1864 - 1927

        SCULPTOR IVAN MEŠTROVIČ

10. Statuia lui Alexandru Lahovari

Deși centrală, Piața Alexandru Lahovari este ferită de traficul intens al capitalei și mai puțin cunoscută de către locuitorii mai periferici ai Bucureștiului. În 1901 purta un nume diferit - Piața Dorobanți - însă odată cu dezvelirea din acel an a monumentului, și-a căpătat actuala denumire. Alexandru Lahovari a fost un important om politic conservator al sfârșitului de secol XIX, cunoscut în epocă mai ales ca un excelent orator. Tocmai această calitate a reprezentat și inspirația pentru statuia ce i-a fost dedicată la câțiva ani după moartea sa. Realizată de francezul Antonin Mercié, aceasta îl înfățișează pe Lahovari într-o ipostază ceremonială, iar la picioarele sale se află întruparea României care îi oferă o pană de scris și o călimară cu cerneală (simbolizând izvorul de inspirație al discursurilor sale) și Danubius, alegoria masculină a Dunării. Prezența acestuia din urmă s-ar putea justifica prin unul dintre momentele oratorice ale lui Lahovari, care a grăit astfel în Parlament:

"Această Dunăre pe care am deschis-o comerțului liber și leal al tuturor națiunilor lumii, această Dunăre este a noastră, am plătit-o destul în trecut, căci au fost secole în care ea a dus la mare mai mult sânge românesc decât apă."

Acest fragment de discurs, împreună cu altele, au fost îndepărtate de pe soclul monumentului în perioada comunistă. Din păcate deteriorările au continuat și după anii '90 când bucăți din trepte au fost furate și duse la fiare vechi, iar o firmă de restaurare a acoperit statuia cu un strat de vopsea neagră, afectând frumusețea bronzului original.  

Noiembrie 2021