Monumente din București: casele din Cotroceni

aprilie 15, 2021

În ciuda zilei calde de primăvară, un vânticel șugubăț își făcea de lucru în fața Pieței Cotroceni, umflând traistele gospodinelor. Atâta s-a învârtit și s-a răsucit încât a reușit să smulgă o floare proaspătă de cireș, bine înfiptă în crenguța ei. Floarea și-a luat zborul și într-o clipită a plutit pe partea cealaltă a drumului, în fața casei actorului Velimir Maximilian. Aici încercă să își tragă puțin sufletul pe trotuar, în compania repetițiilor furtunoase ale propietarului de la numărul 54 care se credea pe scenă. De nicăieri apăru un biciclist grăbit care fu nepermis de aproape să strivească mica floare roz, însă vânticelul cel poznaș bătu iar spre salvarea florii.

- A avut noroc! mare noroc a avut bagabontul; a scăpat! țipă Maximilian, întrupat acum în jupân Dumitrache.

Apoi un curent de aer rece a dezlănțuit un vals al florii de cireș care și-a luat avânt și altitudine și iute a ajuns la răscrucea de la vechea biserică Elefterie. Aici un oltean își căra pe umeri marfa de vânzare, depozitată în două plase mari petrecute pe după gât. Mâncarea era atât de proaspătă încât fâlfâia din aripi și din când în când cotcodăcea.

- Hai, cucoană, ia găina!

Floarea de cireș se lipi de una dintre plasele cu găini vii și o bună bucată de drum se bucură de privilegiul de a fi condusă către o destinație și nu așa cum fusese obișnuită, pierdută aiurea, în bătaia vântului. Însă o găinușă mai curioasă începu să îi ciugulească petalele așa că floarea se desprinse de oltean și își reluă călătoria prin aer. În viteza ei abia dacă a apucat să îl vadă pe George Oprescu, istoricul și criticul de artă care tocmai atunci își aducea acasă un nou tablou de colecție. La fel de superficial a trecut și pe lângă casele elegante proiectate de Virginia Andreescu, prima arhitectă din România. Acum floarea se îndrepta grăbită pe aripi de vânt spre locuința lui Ion Barbu.

- Schimonoseala asta de portret să ți-o faci ție, auzi Călinescule! Să nu te prind că mă mai "prezinți" prin cărțile tale fandosite. De acum înainte pentru tine sunt doar Dan Barbilian! Ia d-aici!

Și după ce scăpase din roțile bicicletei, din forfota străzii, din ciocul păsărilor, din înaltul cerului, floarea de cireș se pomeni că un manuscris voluminos o strivește vijelios și o lipește de caldarâm. Istoria literaturii române de la origini și până în prezent o oprise din drum și îi venise de hac.

O petală roz reuși să se elibereze de sub carte și se așeză, de data asta cu voia ei, într-un colț ferit de drum. Aici era cimitirul petalelor de primăvară, toate smulse de vânt, dar fiecare cu povestea ei. Câte petale erau? Multe..10, 50, 150, ...1940! Vocea unui bătrân se auzi în cartier ca o șoaptă oftată:

- A venit războiul...

**************************

Povestea e presărată cu fapte reale sau adaptate la realitățile istorice din preajma lui 1940, toate petrecute în Cotroceni. Pe străzile Carol Davila, Clunet, Sfântul Elefterie și Mihail Mirinescu se găsesc câteva case încadrate ca monumente istorice, însă multe alte clădiri elegante nu figurează pe nicio listă, deși poate că ar merita. Oficial sau neoficial, aerul interbelic al cartierului s-a păstrat surprinzător de bine și o plimbare aici este o plăcere în orice anotimp.